Companiile și angajații se tot întreabă cum va arăta piața muncii după această pandemie, cum vor fi afectate locurile de muncă și ce abilități vor fi cerute. Și cum se pot pregăti mai bine pentru ce va veni. Teza de față este că actuala pandemie va îm­bunătăți lucrurile în cele din urmă, accelerând schimbările care se produceau deja.

Impactul actualei pandemii rămâne uriaș pe toate pa­li­e­rele societății umane. Piața muncii nu a făcut excepție – milioane de locuri de muncă au dispărut, iar rata șomajului a ajuns să fie de 14 ori mai mare decât cea cauzată de criza financiară globală de acum zece ani. În multe țări, șomajul a ajuns la nivelul atins în timpul crahului din anii ’30, cea mai afectată fiind forța de muncă necalificată, comentează britanicii de la The Economist.

Impactul nu se traduce doar în numărul locurilor de muncă distruse. Pandemia a accentuat inegalități care anterior doar pluteau aproape de suprafață. An­ga­jații așa-numiți „esențiali“ trebuie să iasă din casă, să meargă la muncă și să se expună virusului, unii chiar să-și piardă viața, în timp ce compatrioții lor pot să stea la adăpostul caselor și să muncească de la distanță.

Foarte mulți se tem acum că piața muncii de după pan­demie va fi una a șomajului și a profundei inega­lități, multe joburi fiind externalizate în străinătate sau robotizate.

Nemulțumirea la muncă

Cu puțin timp înainte ca pandemia să lovească, la în­ceputul anului trecut, oamenii aveau un alt set de temeri legate de muncă. Cea mai răspândită temere era aceea că angajații secolului al XXI-lea sunt blocați în locuri de muncă nesigure și prost plătite, asta în ca­zul fericit în care le-ar fi găsit. Mai sunt și cei care văd viitorul muncii chiar mai întunecat – roboții tot mai performanți îi vor da complet la o parte.

O mai bună piață a muncii

Înainte de pandemie, în 2019, situația era departe de a fi perfectă, dar mai bună decât pretindeau multe voci critice. Mai mult, de atunci s-a tot îmbunătățit. Pandemia a fost o catastrofă pentru mulți, dar, de fapt, a catalizat cristalizarea unei mai bune piețe a muncii – s-au accelerat schimbări care deja se produ­ceau și au ieșit în evidență carențe care acum au nevoie să fie reparate.

Clivaje

Este însă la fel de ade­vărat că inegalitatea veniturilor s-a adâncit, dacă e să ne raportăm la standardele istorice. Totuși, la finalul anilor 2010, inegalitatea nu a mai crescut, ba chiar a scăzut puțin, majoritatea celor săraci și fără slujbă urcând pe valul explo­ziei pieței muncii.

Forța de muncă înalt calificată și educată cu joburi prestigioase ar putea considera că pe piața modernă a muncii sunt multe locuri de muncă sub calificarea sa. Dar acesta e un alt compromis petrecut pe încinsa piață a muncii – acela că joburile au devenit mai acce­sibile celor cu un nivel de calificare mai scăzut.

Lungul drum până acasă

Marea întrebare este dacă, după ce terminăm cu această pandemie, piața muncii va reatinge nivelul de vârf și va fi la fel de bună pentru oamenii activi, indiferent de backgroundul educațional.

Cei de la The Economist demonstrează cu cifre și studii recente că această pandemie va îmbunătăți lucrurile în cele din urmă, accele­rând schimbările care se produceau deja. Iar accelerarea se va pro­duce urmând mai multe rute.

Pe scurt, grație telemuncii, tot mai mulți oameni vor avea o mai mare flexibilitate în ceea ce privește unde, când și cum își câștigă existența.

Ascensiuneaa telemuncii

Trecerea la regimul de muncă hibrid va avea cel mai mare impact asupra managerilor. Clișeul popular al anului 2020 a fost că pandemia va accelera tendințele preexistente. Rămâne o descriere simplistă a impactului masiv asupra muncii la birou.

Dacă, înainte de pandemie, americanii munceau de acasă în proporție de 5%, procentajul a urcat în pri­mă­vara lui 2020 la 60%. Iar tranziția a fost mai lină decât s-ar fi așteptat oricine. Oamenii muncesc mai mult și totuși se declară mai fericiți și mai productivi. Și chiar când nu vor mai exista perioade de lockdown, munca de acasă va persista.

La birou

Trecerea la munca hibridă înseamnă și că unele predicții de dinaintea pandemiei nu se vor mai adeveri – companiile care să funcționeze doar în re­gim de telemuncă rămân foarte puține, firmele vor con­tinua să umple birourile, nu vor renunța complet la angajații full-time în favoarea freelancerilor (ceea ce ar fi tentant dacă munca ar fi complet la dis­tanță) și nici orașele nu se vor goli.

Cu toate acestea, atenuarea graniței dintre birou și casă nu va rămâne fără urme. Managerii vor fi forțați să ridice ștacheta și să îmbunătățească viața la birou pentru toată lumea. Vor urma schimbări în legislația muncii pentru o mai bună protejare a drepturilor an­ga­jaților care stau mai puțin la birou. Și un aspect mai puțin bun, se vor adânci clivajele politice și culturale dintre angajații înalt calificați – și, evident, răsfățați – și restul.

Potrivit mai multor cercetări, engagementul angajaților din corporații a crescut semnificativ – pandemia aceasta poate fi cel mai bun lucru care s-a petrecut în ma­terie de implicare a angajaților, apreciază analistul Josh Bersin. E simplu – ștergerea liniei dintre casă și birou i-a ajutat pe manageri să vadă în angajații lor mai mult decât niște roboței care îndeplinesc niște sarcini.

Actualizări legislative

Ascensiunea economiei freelancingului și angajaților part-time (așa-numita „gig economy“) a șters cumva deja granița dintre angajat și antreprenor, așa că munca de acasă mai pune o presiune: unde încep și unde se termină responsabilitățile angajaților și unde cele ale angajatorului?

Legislația actuală se bazează în mare pe ideea că munca este prestată într-un birou sau la o fabrică. Este greu de anticipat acum impactul legal al trecerii la munca hibridă. O analiză a proceselor din SUA arată că numărul dosarelor care intră în categoria tele­muncă s-a dublat comparativ cu perioada de dinaintea pandemiei.

Sursa: www.newmoney.ro