Cetățenii statelor din Uniunea Europeană (cum sunt România și Bulgaria) au dreptul de a circula liber, de a trăi și a lucra în altă țară UE respectând condițiile prevăzute în tratatele UE.

Dreptul de intrare și ieșire

Toți cetățenii au libertatea de a se deplasa în alte țări comunitare doar pe baza unei cărți de identitate valabile sau a unui pașaport valabil fără a avea nevoie de vize.

Dreptul de ședere

Persoanele au dreptul de ședere de maximum 3 luni, dacă dețin o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil. În România și Bulgaria nu  este necesară raportarea prezenței.

În ce privește perioada de ședere care depășește 3 luni, cetățenii UE trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții:

• să fie lucrători salariați sau independenți în statul membru gazdă;
• să dispună de resurse suficiente pentru ei și pentru familiile lor, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și să dețină asigurări medicale complete;
• să fie studenți sau persoane care urmează studii/cursuri de formare înscriși într-o instituție de învățământ, să dețină asigurări medicale complete și să dispună de resurse financiare suficiente pentru ei și pentru familiile lor;
• sau să fie membrii familiei, însoțind un cetățean UE care îndeplinește condițiile respective.

Dreptul de ședere permanentă:

Poate fi dobândit de persoanele care și-au avut reședința legală în statul membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani.

Angajații, cetățeni ai UE nu au nevoie de un permis de muncă. Singura excepție o constituie Principatul Liechtenstein, care impune restricții în ce privește numărul persoanelor care au dreptul să se stabilească sau să lucreze acolo. Accesul la piața muncii din Elveția este, de asemenea, limitat pentru cetățenii români și bulgari, până la 31 mai 2019 menținându-se sistemul de cote pentru eliberarea permiselor.

Statele UE au dreptul de a rezerva propriilor cetățeni unele poziții din sectorul public, siguranța publică, ordinea publică și sănătatea publică.

În ceea ce privește securitatea socială, în majoritatea cazurilor se aplică sistemul statului membru gazdă. Prestațiile sunt aceleași ca și ale cetățenilor țării respective care lucrează, putând include și beneficii suplimentare, cum ar fi bilete de tren, pensii suplimentare, burse de studiu, indemnizații de șomaj alocate copiilor aflați în căutarea primului lor loc de muncă, prestații în natură, alocații pentru susținerea angajaților cu familiile lor în țara membră gazdă.

Solicitanții de loc de muncă în UE

Fiecare cetățean UE are dreptul de a căuta un loc de muncă în altă țară membră UE, în conformitate cu reglementările aplicabile lucrătorilor locali și de a primi sprijin din partea autorității naționale pentru ocuparea forței de muncă. Solicitanților de loc de muncă li se pot cere anumite competențe lingvistice, dar cerințele ar trebui să fie la un nivel rezonabil și necesar exercitării postului.

Lucrătorii detașați

Pentru ei se aplică termenii și condițiile de muncă și de încadrare în muncă din statul membru gazdă. Angajatorul poate plăti costurile de deplasare, cazare și masă în țara UE, unde îl detașează pe lucrător. Lucrătorul detașat rămâne sub incidența sistemului de securitate socială al țării membre în care unitatea angajatoare îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea (statul de origine), ori de câte ori acesta este trimis de către acea întreprindere într-un alt stat membru (statul de angajare).

Informații suplimentare

Studenții/persoanele care urmează studii sau cursuri de formare

Un student din UE beneficiază de libera circulație în toate țările membre UE și are dreptul de a locui într-o perioadă de până la 3 luni, dacă deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil.  În funcție de statul membru respectiv i se poate cere să se înregistreze la autoritățile competente. Acesta are același drept de acces la beneficii sociale ca și studenții locali.

Informații suplimentare

Cetățenii UE au dreptul să fie tratați în mod egal cu cetățenii statului gazdă, în conformitate cu interzicerea discriminării pe criterii de naționalitate, rasă, etnie, religie, convingeri personale, handicap, vârstă și orientare sexuală.

Acesta se referă la salarizare și la alte condiții de muncă sau de încadrare în muncă, la sănătate, siguranța la locul de muncă, la accesul la studii, accesul la locuințe, la dreptul de aderare la organizații sindicale,  la avantaje sociale și fiscale etc.

Recunoașterea diplomelor de studii este necesară atunci când o profesie este reglementată în țara gazdă.

În vederea exercitării unei profesii reglementate conform unei legi sau unui act administrativ,  este necesar să existe aprobare, înregistrare sau altă reglementare. Dacă profesia nu este reglementată în statul membru gazdă, solicitantul nu trebuie să aplice la recunoașterea calificării profesionale și poate începe să exercite profesia respectivă.

Se consideră că o persoană care posedă calificarea necesară pentru a exercita o profesie într-o țară de origine este calificată să exercite profesia respectivă în toate țările din Spațiul Economic European. În cazul unor diferențe esențiale în sistemele de educație și formare profesională sunt prevăzute anumite măsuri compensatorii (NU SE FACE o recunoaștere automată).

Informații suplimentare

Cardul profesional european – CPE (European Professional Card): o procedură electronică utilizabilă pentru a obține recunoașterea calificărilor  în altă țară membră UE. În Bulgaria este emis pentru următoarele profesii:

• asistent medical generalist – de către Ministerul Sănătăți;
• farmacist – de către Ministerul Sănătății;
• fizioterapeut – de către Ministerul Sănătății;
• ghid montan – de către Centrul Național de Informare și Documentare (CNID);
• agent imobiliar – de către CNID;

Posesorii de calificări profesionale dobândite în străinătate pentru profesiile nereglementate în Bulgaria au acces direct pe piața muncii. Recunoașterea unor astfel de calificări este de competența angajatorilor înșiși.

Informații suplimentare

Principalele acte legislative europene în domeniu sunt:

• Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
• Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;
• Directiva 2014/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor;
• Regulamentul (CE) nr. 492/2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii;
• Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;
• Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene;.
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/983 al Comisiei privind procedura de eliberare a cardului profesional euroopean și aplicarea mecanismului de alertă;
• Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale.

Uniunea Europeană:

• Comisia Europeană
• Curtea Europeană a Drepturilor Omului
• Curtea de Justiție a UE
• Ombudsmanul European
• Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

Bulgaria:

• Ministerul Muncii și Politicii Sociale
• Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
• Agenția Executivă „Inspectoratul General de Muncă”
• Ombudsmanul din Republica Bulgaria
• Tribunalul Regional din Sofia
• Ministerul Afacerilor Interne
• Institutul Național de Securitate Socială
• Casa Națională de Asigurări de Sănătate
• Agenția Națională a Veniturilor
• Comisia pentru Protecție împortriva Discriminării
• Autoritatea pentru Protejarea Datelor cu Caracter Personal

România:

• Inspecția Muncii

Încheierea contractului de muncă: în formă scrisă, între salariat și angajator, anterior începerii activității de către salariat. În termen de 3 zile de la încheierea/modificarea contractului și în termen de 7 zile de la încetarea acestuia angajatorul este obligat de a trimite o înștiințare despre aceasta Direcției Teritoriale a Agenției Naționale a Veniturilor.

Modificarea raportului juridic de muncă

• De comun acord: este posibilă prin acordul scris al părților;
• Unilateral: părțile nu pot modifica unilateral conținutul raportului juridic de muncă.

Excepții: Angajatorul poate, unilateral, fără acordul salariatului să:

• schimbe locul și felul muncii în funcție de necesitatea producției sau în caz de șomaj tehnic;
• majoreze salariul angajatului;
• să dispună delegarea salariatului în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Încetarea raportului juridic de muncă

• Temeiuri generale (fără preaviz):
  • ca urmare a acordului părţilor;
  • ca urmare a neprezentării unui salariat la locul de muncă după recunoașterea concedierii acestuia drept nelegală;
  • la data expirării termenului contractului pe durată determinată;
  • după finalizarea lucrării prevăzute de contract;
  • la data la care revine la lucru salariatul înlocuit;
  • atunci când postul este destinat unei femei gravide sau unei persoane cu handicap și apare candidatul respectiv eligibil;
  • în momentul ocupării postului de către persoana aleasă în serviciu în urma unui concurs;
  • în cazul în care salariatul se află în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile din motiv de o boală care a dus la capacitatea de muncă redusă permanent sau după depistarea apariției unor boli care prevedecontraindicații pentru muncă;
  • la data decesului salariatului;
  • dacă postul este destinat ocupării de un funcționar de stat;
  • la data încetării misiunii de lungă durată conform Legii privind statutul corpului diplomatic;
• Încetarea contractului la inițiativa salariatului:
  • cu preaviz: Termenul preavizului în cazul încetării unui contract de muncă pe durată nedeterminată la inițiativa salariatului este de 30 de zile, dacă părțile nu au convenit altfel, dar nu mai mult de 3 luni. În cazul unui contract pe durată determinată, termenul este de 3 luni, dar nu poate depăși restul termenului de durată a contractului.
  • fără preaviz: printr-un act juridic unilateral, în scris, în anumite cazuri specificate în Codul Muncii.
• Încetarea contractului la inițiativa angajatorului:
  • cu preaviz:
    • ca urmare a închiderii unității sau a unei părți a acesteia, precum și a desființării locului de muncă ocupat de salariat;
    • ca urmare a reducerii volumului de muncă;
    • din cauza încetării activității pe o perioadă de mai mult de 15 zile lucrătoare;
    • dacă s-a constatat lipsa aptitudinilor salariatului de a-și executa sarcinile în mod eficient;
    • dacă salariatul nu dispune de pregătirea/calificarea profesională necesară;
    • ca rezultat al refuzului din partea salariatului să fie transferat împreună cu unitatea, atunci când aceasta se va muta în altă localitate;
    • ca urmare a reintegrării unui salariat concediat nelegal care a ocupat funcția respectivă;
    • la data dobândirii dreptului la pensie prin îndeplinirea cumulativă a conditiilor de stagiu de cotizare și de vârstă, respectiv la împlinirea vârstei de 65 de ani a profesorilor universitari, conferențiarilor și doctorilor habilitați;
    • în cazul imposibilității obiective de executare a contractului de muncă;
    • altele.
  • fără preaviz, atunci când salariatul:
    • a fost condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate;
    • este decăzut din dreptul de exercitare a unei profesii sau de ocupare a funcţiei în care a fost încadrat;
    • i s-a retras titlul său științific, în cazul în care contractul de muncă s-a încheiat în baza acestuia;
    • a fost eliminat din registrele organizațiilor de breaslă;
    • refuză să ocupe postul corespunzător care i-a fost oferit în cazul capacității de muncă reduse constatate;
    • este concediat disciplinar;

Încetarea contractului la inițiativa angajatorului se poate efectua și prin convenirea unor compensații. Cuantumul minim al compensației se calculează pe baza salariului brut primit în ultima lună, înmulțit de patru ori.

Cuantumul salariului se stabilește în baza contractului individual de muncă.

Salariul brut cuprinde:

• salariul de bază;
• indemnizații;
• alte sporuri și adaosuri.

Salariul minim pe economie din Bulgaria în anul 2018 este de 510 leva. În multe ramuri și domeniise aplică niveluri mai mari ale salariului minim, determinate în contractele colective de muncă.

Sporuri și adaosuri pentru:

Muncă suplimentară (se plătesc ore suplimentare pentru munca prestată în afara programului de lucru stabilit): sporul pentru muncă suplimentară se stabileşte prin negociere între salariat și angajator şi nu poate fi mai mic de:

• 50 % - pentru orele suplimentare prestate în zilele de lucru;
• 75 % - pentru munca prestată în zilele libere;
• 100 % - pentru munca prestată în zilele de sărbători legale;
• 50 % - pentru munca suplimentară în cazul calculului însumat al timpului de lucru.

Durata muncii suplimentare prestate în cursul unui an calendaristic nu pote depăși 150 de ore. Munca suplimentară este interzisă sau este permisă în mod excepțional în anumite cazuri stipulate în Codul Muncii.

Sporul pentru munca de noapte (între orele 22:00 și 6:00): se acordă pentru fiecare oră (sau pentru o parte a acesteia) de muncă de noapte efectuată revenind la minimum 0,25 leva.

Indemnizații și sporuri cu caracter permanent:

• Sporul pentru vechime în muncă și experiență profesională
• Indemnizație pentru titlul științific de doctor

În cazul insolvabilității angajatorului legislația bulgară garantează salariaților plata la un anumit nivel a creanțelor de natură salarială (salarii, compensații și indemnizații), pe perioada precedentă intrării în insolvență a angajatorului. De dreptul de a accesa creanțele salariale pot beneficia salariații care se află, ori s-au aflat într-un raport juridic de muncă față de angajator, indiferent  de durata acestuia sau de timpul de lucru. Creanța salarială se acordă în baza unei cereri depuse de salariat la Institutul Național de Securitate Socială potrivit sediului angajatorului, în termen de 3 luni de la înregistrarea în Registrul Comerțului a hotărării de deschidere a procedurii insolvenței sau de la data informării angajaților de către angajatorul bulgar despre faptul că a fost deschisă o  procedură de insolvență conform legislației altui stat.

Cuantumul creanțelor salariale este echivalent sumei ultimelor 6 salarii lunare restante, cuprinzând, de asemenea, indemnizațiile și compensațiile bănești din ultimele 36 de luni calendaristice, anterioare lunii în care a fost înregistrată hotărârea judecătorească.

Informații suplimentare - NAP, NSSI

Obligațiile angajatului în timpul programului de lucru:

• de a veni la timp și de a fi prezent la locul de muncă până la sfârșitul programului de lucru, fiind în starea care să-i permită să îndeplinească atribuțiile care îi revin;
• de a nu consuma alcool și droguri;
• de a valorifica în întregime timpul care i s-a acordat pentru îndeplinirea sarcinilor încredințate, în cantitatea și calitatea adecvată;
• de a respecta normele tehnice și tehnologice, precum și măsurile de securitate şi sănătate a muncii;
• de a executa dispozițiile date de angajator, sub rezerva legalităţii lor;
• de a avea grijă de patrimoniu pe parcursul îndeplinirii sarcinilor;
• de a fi loial față de angajator, a nu dezvălui informații de confidențialitate și a păstra renumele companiei;
• de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern;
• de a-și coordona activitatea cu ceilalți angajați;
• de a informa angajatorul în cazul în care se află în incompatibilitate cu atribuțiile postului;
• de a-și îndeplini și toate celelalte obligații care îi revin în conformitate cu un act normativ, cu contractul de muncă sau în legătură cu specificul activității.

Obligațiile angajatorului:

• de a asigura condiţiile normale pentru desfășurarea activităților prevăzute în contractul de muncă;
• de a plăti salariatului salariul cuvenit pentru munca depusă, la termenul stabilit;
• de a elibera documente;
• de a întocmi și a gestiona un dosar personal al salariatului;
• de a plăti contribuţiile aflate în sarcina sa de asigurări sociale de pensii și de sănătate pentru salariat;

Neîndeplinirea obligațiilor de muncă reprezintă o abatere gravă de la disciplina muncii referindu-se la următoarele:

• întârziere, plecarea mai devreme sau neprezentarea la serviciu, nevalorificarea timpului de lucru;
• prezentarea la serviciu într-o stare care nu permite îndeplinirea sarcinilor încredințate;
• neîndeplinirea sarcinilor încredințate, nerespectarea normelor tehnice și tehnologice;
• fabricarea unei producții de proastă calitate;
• nerespectarea regulilor privind sănătatea și securitatea în muncă;
• nerespectarea dispozițiilor legale date de angajator;
• abuzul de încredere și lezarea reputației unității;
• producerea unui prejudiciu patrimoniului angajatorului și risipa de materiale, materie primă, energie și alte resurse;
• neîndeplinirea altor obligații de muncă prevăzute în actele normative, etc.

Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul sunt următoarele:

• observație;
• avertisment de concediere;
• concediere.

Fiecare are dreptul la condiții echitabile de acces la exercitarea unei profesii sau a unei activități. La anunţarea unui loc de muncă vacant angajatorul nu are voie să stabilească cerinţe cu privire la sex, rasă, naţionalitate, etnie, genom uman, cetățenie, origine, religie sau credință, educație, convingeri, afiliere politică, situație personală și socială, dizabilități, vârstă, orientare sexuală, stare civilă, stare materială.

Înainte de încheierea contractului de muncă angajatorul nu are dreptul să ceară de la candidat datele respective.

Oricine poate sesiza Comisia pentru Protecție împortriva Discriminării prin depunerea unei plângeri sau a unui denunț, adresate acesteia.

Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează muncă. Durata legală a timpului de muncă în cursul zilei este de până la 8 ore. Săptămâna de lucru constă din 5 zile cu durata normală a timpului de muncă săptămânal de maxim 40 de ore. Durata legală a timpului de muncă în cursul nopții este de 7 ore, adică de 35 de ore pe săptămână.

Din motive de producție angajatorul ar putea să prelungească timpul de muncă, printr-un ordin scris. Durata programului de lucru prelungit nu poate depăși 10 ore pe zi.

Durata redusă a timpului de muncă se stabilește pentru:

• salariații care lucrează în condițiile de muncă vătămătoare, grele sau periculoase;
• tinerii în vârsta de până la 18 ani.

Repausurile

Pauza de masă nu poate fi mai mică de 30 de minute. În timpul zilei pot fi stabilite alte pauze suplimentare – una sau mai multe. Repausul între două zile de muncă nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive. În cadrul săptămânii de cinci zile de lucru durata repausului este de două zile consecutive, angajatul putând beneficia de o perioadă neîntreruptă de repaus săptămânal de 48 de ore.

Zilele de sărbătoare legală sunt stabilite în Codul Muncii. Atunci când acestea sunt în zile de sâmbătă și/sau duminică, prima zi de lucru care le urmează se declară liberă.

Tipuri de concedii:

• Concediul de odihnă anual plătit: se acordă pe baza unei cereri scrise adresate angajatorului de către un salariat care are vechimea în muncă de minimum 8 luni, indiferent dacă aceasta s-a împlinit la același sau la mai mulți angajatori. Durata minimă a concediului de odihnă anual este de cel puțin 20 de zile lucrătoare.

• Concediul de odihnă anual suplimentar:
  • o se acordă salariaţilor care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare - de cel puţin 5 zile lucrătoare;
  • o se acordă pentru muncă nenormată - de cel puţin 5 zile lucrătoare..
• Concediul pentru îndeplinirea unor obligații cetățenești sau obștești (de ex., încheierea căsătoriei, donarea de sânge, decesul unui copil, părinte, soț, frate etc.)
• Concediul pentru incapacitatea temporară de muncă: este permis de către autoritățile sanitare;
• Concediul pentru sarcină și lăuzie și pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani;
• Concediul de studii;
• Concediul fără plată pentru studenți;
• Concediul pentru examenul de admitere la o instituție de învățământ;
• Acordarea de concediu minorilor și mamelor;
• Concediul de odihnă anual acordat persoanelor cu capacitate de muncă redusă permanent;
• Concediul fără plată: se acordă doar la cererea angajatului.

Informații suplimentare

Carnetul de muncă constituie un act oficial justificativ în care sunt înscrise toate împrejurările legate de activitatea profesională a salariatului.

Salariatul este obligat să prezinte angajatorului carnetul de muncă în momentul ocupării postului. La primul său loc de muncă salariatul primește carnetul de muncă de la angajator, care trebuie să-l elibereze în termen de 5 zile de la angajare.

La încetarea raportului juridic de muncă angajatul este obligat să înscrie în carnetul de muncă datele legate de încetare și să-l predea imediat salariatului.

În cazul în care carnetul de muncă a fost pierdut din culpa angajatorului, la solicitarea angajatului i se eliberează un nou carnet de muncă de către inspectoratul teritorial de muncă.

Vechimea în muncă reprezintă întreaga perioadă în care salariatul a lucrat în baza unui raport juridic de muncă.

Se consideră vechime în muncă și intervalele de timp pe durata raportului juridic de muncă în care angajatul nu a prestat muncă în următoarele cazuri:

• zilele de odihnă și de sărbătoare;
• concediile de odihnă anuale plătite de care a beneficiat salariatul, indiferent de motivele acestora și de modul de acordare a indemnizațiilor de concediu;
• concediile fără plată de care a beneficiat salariatul, stabilite de Codul Muncii sau de alte acte normative, atunci când aceasta este prevâzut în mod expres;
• concediile fără plată pentru incapacitatea temporară de muncă, pentru sarcină și lăuzie, precum și pentru adoptarea unui copil până la vârsta de 5 ani;
• perioadele de concediu pentru formare profesională și pentru alte forme de pregătire profesională, calificare sau recalificare;
• perioadele în care angajatul nu a prestat muncă din motivul că nu i s-a asigurat accesul la locul de muncă după reintegrarea acestuia pe postul ocupat anterior concedierii nelegale.

Litigiile de muncă sunt acele litigii care se referă la conflictele dintre angajat și angajator cu privire la raporturile juridice de muncă, precum și litigiile legate de stabilirea vechimii în muncă. Sunt prevăzute următoarele termene de înaintare a acțiunii la instanță în funcție de obiectul litigiului:

• termenul de o lună – dacă litigiul privește răspunderea patrimonială limitată a salariatului sau anularea sancțiunii disciplinare „observație”;
• termenul de 2 luni – în cazul litigiilor pentru anularea sancțiunii disciplinare „avertisment de concediere”, modificarea locului și a felului muncii și încetarea raportului juridic de muncă;
• termenul de 3 ani – pentru toate celelalte litigii de muncă.

Cauzele civile privind conflicte de muncă se soluționează de judecătoriile raionale, în prima instanță, inclusiv litigiile cu suma disputată de peste 25 000 de leva.

Salariatul poate să introducă o acțiune împotriva angajatorului și conform locului unde el, de obicei, prestează muncă.

• Codul Muncii
• Codul de procedură civilă
• Ordonanța nr. 4 privind documentele care sunt necesare pentru încheierea contractului de muncă
• Ordonanța privind felul și condițiile de generare și stocare a documentelor electronice în dosarul personal al salariatului
• Codul asigurărilor sociale
• Legea asigurărilor de sănătate
• Ordonanța privind organizarea și structura salarizării
• Legea cu privire la garantarea plății creanțelor salariale în cazul insolvabilității angalatorului
• Ordonanța privind carnetul de muncă și vechimea în muncă
• Ordonanța privind termenii și condițiile de emitere a autorizațiilor de muncă pentru persoanele care nu au împlinit 18 ani
• Legea cu privire la protecția împotriva discriminării

Asigurarea unor condiţii corespunzătoare sub aspectul normelor de securitate şi sănătate în muncă (SSM) se efectuează în scopul protejării vieții, sănătății și capacității de muncă a angajaților.

Activitățile legate de SSM cuprind sectoare de producție, procese, activități, locuri de muncă, echipamente de muncă. Toate costurile aferente securității şi sănătății în muncă sunt suportate de angajator.

În vederea asigurării SSM angajatorul are obligația de:

• a formula regulile pentru asigurarea SSM la unitate;
• a elabora un regim fiziologic de activitate și odihnă;
• a organiza protecția împotriva riscurilor profesionale și prevenirea acestora;
• a asigura echipamentul individual de protecție;
• a acorda mâncare gratuită și/sau suplimente la aceasta;
• a înființa comitete și grupuri de securitate și sănătate în muncă;
• a efectua evaluarea riscului la unitate;
• a asigura prestarea serviciilor medicale de medicină a muncii prin intermediul cabinetelor autorizate;
• a organiza și a desfășura formări sau instructaje periodice;
• a asigura utilizarea echipamentului de muncă în condiții de securitate;
• a întreprinde măsuri organizatorice în scopul de a asigura folosirea de mijloace tehnice și echipamente mecanizate pentru a evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători;
• a elabora ghiduri/instrucțiuni proprii de securitate la utilizarea de substanțe periculoase în muncă;
• a asigura protecție împotriva riscurilor existente/potențiale legate de expunerea la agenți biologici și la agenți cancerigeni/mutageni în cursul activității (dacă este cazul la angajatorul respectiv);
• a nu permite accesul la locul de muncă lucrătorilor care nu dețin atestatele/certificatele de competență/calificare în cazul în care acestea sunt solicitate de lege;
• a întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea SSM în ce privește locurile de muncă și angajații la manipularea utilajelor de ridicare și stivuire, la operațiunile de încărcare-descărcare, la activitățile de transport auto;
• a stabili un Plan de evitare a avariilor și de înlăturare a efectelor produse de acestea;
• a avea și a păstra documentația tehnică a instalațiilor și echipamentelor electrice, în conformitate cu Regulamentul privind securitatea și sănătatea pentru utlizarea în muncă a instalațiilor și echipamentelor electrice cu tensiuni mai mici de 1000 V;
• a încheia asigurarea obligatorie pentru accidente de muncă;
• a alcătui un registru, ținând evidența accidentelor de muncă;
• a depune Declarația conform art. 15 din Legea privind securitatea și sănătatea în muncă (LSSM).

Informații suplimentarе

Salariatul este obligat să respecte atât normele tehnice și tehnologice, cât și prevederile LSSM.

Angajații, potrivit calificării dodândite și instrucțiunilor primite, au obligația de:

• a utiliza în mod corect mașinile, aparatele, utilajele, instrumentele, materialele și substanțele periculoase, mijloacele de transport și toate celelalte echipamente de muncă;
• a utiliza în mod corect echipamentul individual de protecție și îmbrăcămintea de lucru specială și de a le da înapoi după utilizare la spațiul indicat pentru depozitare;
• a nu înlătura, a nu întrerupe, a nu deconecta și a nu închide mijloacele de protecție colectivă și dispozitivele de siguranță cu care sunt echipate utilajele;
• a informa cât mai curând cu privire la apariția unui pericol imediat pentru sănătatea lor, precum și în cazul unor defecțiuni ale mijloacelor de protecție colectivă;
• a-și da concursul la realizarea activităților în vederea asigurării SSM.

Angajatorul asigură fiecărui angajat instruirea adecvată în ce privește securitatea și sănătatea în muncă, în concordanță cu specificul profesiei/activității desfășurate și al locului de muncă, luând în considerație pericolele iminente și rezultatele evaluării riscurilor pentru locul de muncă respectiv, stabilind:

• modalitățile de instruire a salariaților;
• persoanele cărora le este adresată instruirea/instructajul;
• programul instruirii;
• durata acesteia;
• persoanele care vor efectua instruirea și/sau instructajul.

Categoriile de instructaje:

• instructaj introductiv;
• instructaj la locul de muncă;
• instructaj periodic;
• instructaj zilnic;
• instructaj suplimentar.

Persoanele cărora le este adresată instruirea/instructajul:

• fiecare angajat, indiferent de durata contractului de muncă și de durata timpului de lucru;
• angajații veniți să presteze muncă printr-un agent de muncă temporară;
• angajații delegați și detașați;
• angajații altor unități care vor depune muncă pe teritoriul întreprinderii;
• persoanele venite în calitate de ucenici sau studenti la efectuarea practicii lor profesionale;
• toți ceilalți care urmează să viziteze secții de producție ale întreprinderii.

Durata instructajelor se stabilește în funcție de evaluarea riscurilor și de condițiile de muncă concrete, specifice diferitelor secții, ateliere, departamente, funcții, profesii și feluri de muncă.

Examenele medicale preliminare (obligatorii) se efectuează în scopul de a evalua starea de sănătate a persoanelor în ce privește aptitudinea lor în muncă pentru profesia respectivă sau postul unde urmează să lucreze acestea.

Sunt supuse în mod obligatoriu examenului medical la angajarea în muncă:

• persoanele care vor fi angajate pentru prima dată;
• persoanele care sunt transferate în alte locuri de muncă din aceeași sau din altă unitate pentru activități cu expunere la factori nocivi sau la riscul de boli profesionale;
• persoanele care reintră în activitate după o întrerupere mai mare de trei luni.

Examenele medicale preliminare sunt plătite de candidați la angajare, iar examenele medicale periodice sunt pe cheltuiala angajatorului.

Persoanele care urmează să fie angajate pentru activitățile și locurile de muncă cu expunere la factori nocivi, la care examenele medicale profilactice preliminare și periodice, precum și termenele de efectuare a acestora sunt obligatorii, sunt supuse unui examen medical preliminar efectuat de către medici specialiști.

Rezultatele se înregistrează în fișa examenului medical preliminar.

Examenele medicale periodice (obligatorii) se efectuează în scopul de a diagnostica formele precoce ale afecțiunilor și identificarea factorilor de risc pentru apariția și răspândirea bolilor majore.

Frecvența de efectuare:

• în cazul persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani – anual;
• în cazul persoanelor în vârsta de la 18 până la 40 de ani – o dată la 5 ani;
• în cazul persoanelor în vârsta de peste 40 de ani – o dată la 3 ani;
• în cazul persoanelor care lucrează în condițiile de muncă vătămătoare, grele sau periculoase – se determină de către ICISE conform gradului de risc potențial pentru sănătate caracteristic locurilor de muncă concrete.

În toate unitățile și locurile unde se desfășoară munca și unde activitatea prezintă riscuri pentru securitate și sănătate, angajatorul furnizează angajaților echipamentul individual de protecție necesar (EIP).

EIP este pus la dispoziția angajaților în ziua de începere a activității lor. Acesta trebuie să corespundă normelor și cerințelor de asigurare a securității și sănătății în muncă, prevăzute în actele normative aplicabile echipamentului individual de protecție respectiv și referitoare la cerințele esențiale ale produselor destinate introducerii pe piață și/sau punerii în funcțiune.

Îmbrăcămintea de protecție este asigurată în scopul de a proteja hainele personale.

Îmbrăcămintea de uniformă este asigurată atunci când este necesar ca, în cursul îndeplinirii obligațiilor profesionale sau în privința activității întreprinderii, angajații să se distingă de restul populației.

Informații suplimentare

Salariatul are dreptul să refuze îndeplinirea obligațiilor sau să-și suspende activitatea atunci când apare o situație în care viața și sănătatea lui sunt puse în pericol grav și imediat.

Formele de exercitare a acestui drept le constituie refuzul și suspendarea activității (dacă aceasta a început deja). Angajatul este obligat să informeze pe angajator (și nu să ceară aprobare de la el), informarea fiind, de obicei, verbală. Activitatea este reluată abia după ce pericolul a fost înlăturat și s-a dat dispoziția expresă a angajatorului sau a superiorului ierarhic.

Angajatul are dreptul la o despăgubire în valoarea salariului său brut pe perioada în care nu a prestat muncă. Pentru a apărea obligativitatea din partea angajatorului de a plăti despăgubirea respectivă, este necesar ca refuzul salariatului de a-și îndeplini sarcinile de serviciu sau de a-și suspenda activitatea să fi fost făcut în temei legal, din motivul că a apărut o situație care i-a pus viața și sănătatea în pericol grav și imediat.

Angajații sunt asigurați în mod obligatoriu  pentru boli profesionale și accidente de muncă, contribuțiile de asigurare fiind suportate de angajatori. În cazul în care salariatul a suferit prejudicii în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale care a provocat incapacitate temporară de muncă, capacitate de muncă redusă permanent de 50 sau mai mult de 50 la sută sau deces al angajatului, angajatorul răspunde patrimonial, indiferent dacă acestea s-au produs din culpa sa, a unui organ sau a altui angajat al său.

Accidentul de muncă reprezintă orice vătămare violentă a sănătății care a avut loc in timpul, în legătură cu sau cu ocazia procesului de muncă, precum și în executarea anumitor activități în interesul întreprinderii și care a provocat incapacitate temporară de muncă, capacitate de muncă redusă permanent ori deces. Sunt considerate accidente de muncă și cele produse in timpul si pe traseul normal la sau de la locul de muncă:

• la domiciliu sau la altă locuință cu caracter permanent;
• la locul unde asiguratul ia masă, în mod normal, în ziua de lucru;
• la locul de primire a remunerației.

Excepții: Nu sunt considerate vătămare violentă a sănătății stările patologice în urma unei afecțiuni de orice natură, inclusiv epilepsie, cardiopatie ischemică cronică (toate formele clinice, inclusiv infarctul miocardic), apoplexie cerebrală, diabet zaharat, ateroscleroză, hipertensiune arterială, tulburări mintale.

În cazul unui accident de muncă persoanele accidentate sau succesorii acestora au dreptul la:

• indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca;
• indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă;
• pensie de invaliditate, personală sau de urmaș;
• ajutoare bănești pentru profilaxie și recuperare medicală;
• ajutor unic în caz de deces.

“Boala profesională” este o afecțiune care s-a produs exclusiv sau predominant sub influența factorilor nocivi ai condițiilor de lucru sau ai procesului de muncă asupra organismului și este inclusă pe Lista bolilor profesionale, editată de Guvern, la propunerea Ministrului Sănătății.

Se poate considera drept boală profesională și o afecțiune neînscrisă pe Lista bolilor profesionale, în cazul în care se constată că aceasta a fost cauzată în principal și direct de activitatea normală de muncă a asiguratului și a provocat capacitate de muncă redusă permanent sau deces al asiguratului.

De boala profesională țin, de asemenea,  complicațiile și urmările târzii ale acesteia.

Informații suplimentare

Pentru a lucra în Bulgaria, cetățenii UE, SEE și ai Confederației Elvețiene nu au nevoie de permis de muncă.

Cetățenii Uniunii Europene, cetățenii statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) și cetățenii Confederației Elvețiene, precum și membrii familiilor acestora intră și părăsesc teritoriul Republicii Bulgaria pe baza cărții de identitate sau a pașaportului și pot rezida liber pentru o perioadă de până la 3 luni. După această perioadă ei trebuie să se înregistreze la Direcția ”Migrație”, spre a primi un Certificat de ședere temporară, pe termen lung (până la 5 ani) sau permanentă (mai mult de 5 ani). În acest scop, este necesar să facă dovadă că prestează muncă (în calitate de lucrători salariați sau independenți), sunt admiși pentru studii într-o instituție de învățământ sau dispun de resurse suficiente să se întrețină și să nu devină o povară pentru sistemul social al țării.

Documentele solicitate pentru înregistrare sunt:

• un act de identitate;
• un document care dovedește una dintre împrejurările sus-menționate (de exemplu, un contract individual de muncă încheiat);
• dovadă de plata a taxei către stat.

Căutarea unui loc de muncă: La unitatea teritorială a Agenției pentru Ocuparea Forței de muncă - Direcția „Biroul Muncii” (DBM), se poate înregistra fiecare solicitant de loc de muncă care a împlinit 16 ani și  care este:

• cetățean al altei țări membre a Uniunii Europene, ori al altui stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), ori al Confederației Elvețiene, precum și
• persoanele care sunt cetățeni din țări terțe și care sunt membrii de familie ai cetățenilor bulgari sau ai cetățenilor unei țări membre a Uniunii Europene, ai unui stat parte la Acordul privind SEE, sau ai Confederației Elvețiene;

Documentele solicitate cetățenilor SEE pentru înregistrare la DBM sunt:

• un act de identitate (carte de identitate sau pașaport);
• dovada adresei de reședință pe teritoriul Republicii Bulgaria, care poate fi:
  • o o adeverință de atestare a adresei de reședință pe teritoriul Republicii Bulgaria;
  • o document de ședere;
  • o certificat de ședere pe termen lung în Republica Bulgaria, după ce au trecut 3 luni de la intrarea în țară (se eliberează de Direcția Generală „Poliția Națională”).

Angajarea de străini pe teritoriul Republicii Bulgaria: Încadrarea în muncă a cetățenilor străini pe teritoriul Republicii Bulgaria este reglementată de Legea privind migrația ocupațională și mobilitatea forței de muncă și de Regulamentul de aplicare a acesteia. Legea citată mai sus prevede asigurarea de acces echitabil pe piața muncii din Bulgaria și de tratament egal al cetățenilor altei țări membre UE, ai unui stat parte la SEE sau ai Confederației Elvețiene.

Cetățenii Uniunii Europene, cetățenii statelor părți la Acordul privind SEE și cetățenii Confederației Elvețiene pot căuta/găsi posturi vacante pe:

EURES - Portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă, care este o reţea de cooperare constituită în scopul de a facilita libera circulaţie a lucrătorilor pe teritoriul celor 28 de state membre UE, plus Elveţia, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.

Partenerul pentru Bulgaria este Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) de pe lângă Ministerul Muncii și Politicii Sociale (MMPS).  Pe site-ul Agenției sunt postate informații de referință atât pentru solicitanții, cât și pentru ofertanții de locuri de muncă. Pagina e-Bursa muncii (bulg. е-Трудова борса) oferă informații cu privire la posturile vacante anunțate la Birourile Muncii (BM), pe principiul regionalizării, precum și la profilurile solicitanților de loc de muncă, înregistrați la BM. Aflându-se deja pe teritoriul Bulgariei, cetățenii UE, SEE și ai Confederației Elvețiene se pot înregistra și pot căuta loc de muncă prin intermediul Birourilor Muncii (în număr total de 107). Ei trebuie să dețină Certificatul adresei de reședința din Bulgaria (eliberat de către Direcția ”Migrație” din Direcția Regională de Poliție (DRP).

Aceste informații pot fi obținute și cu ajutorul consilierilor EURES din Bulgaria, în limbile engleză, germană sau franceză. Conform legislației bulgare, solicitanții unui loc de muncă beneficiază de servicii gratuite în ce privește activitatea de intermediere în domeniul ocupațional.

Informații suplimentare: la tel.: +359 2 980 87 19 (Centrul de Informare și Servicii din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă), la adresa electronică: az@az.government.bg sau pe pagina internet al ANOFM: www.az.government.bg.

Anunțuri cu cereri și oferte de locuri de muncă sunt publicate și în presa sau pe alte platforme electronice cu cereri și oferte de angajare, inclusiv prin: http://www.jobmobility.info/bg/.

O listă completă a portalurilor și a agențiilor de recrutare personal este prezentată aici în Anexa nr.3.

Unele dintre cele mai mari întreprinderi, instituții și universități din Bulgaria publică programe de stagiatură pe site-urile lor proprii. Oferte de stagii de practică pentru studenți în administrația publică centrală pot fi accesate pe site-ul centralizat al Guvernului Republicii Bulgaria.

Platforme și portaluri private pe care sunt oferite programe de stagiatură în Bulgaria:

• jobs.bg
• karieri.bg
• rabota.bg
• ChimXpert
• perspektivi.info

Platforme și portaluri internaționale pe care sunt oferite poziții de stagiari:

• TrainingExperience
• Praxis
• Globalplacement
• Erasmus +
• ONU

Sfaturi:

• Programele de internship – cum să-l alegem pe cel mai potrivit
• Cadrul legal cu privire la stagiile de practică pentru studenți în Bulgaria
• Pașii de urmat pentru a depune o candidatură Erasmus+

Primul pas pentru obținerea unui loc de muncă constă în redactarea unui CV detaliat (autobiografie). În această privință este recomandabil de a consulta standardul european EUROPASS. Site-ul EUROPASS permite completarea, stocarea și actualizarea online, precum și descărcarea documentului.

În mod normal, angajatorii cer un CV însoțit de o scrisoare concisă de intenție/motivație, în care să fie expuse motivele pentru care candidatul este interesat de poziția vacantă. Scrisoarea poate și ea să fie redactată pe site-ul EUROPASS. În plus, pot fi create și un pașaport european al competențelor și un pașaport lingvistic.

Sistemul informatic național de evaluare a competențelor MyCompetence oferă, de asemenea, posibilitatea de a redacta un CV în formatul EUROPASS. Sistemul conține și informații privitoare la standardele profesionale elaborate, descrieri de posturi, teste, oportunități de formare electronică, precum și alte servicii specializate de evaluare și dezvoltare a competențelor forței de muncă din Bulgaria.

În cazul aprobării documentelor depuse inițial (CV-ul și scrisoarea de motivație), angajatorul va cere documente și informații suplimentare. Ar fi bine ca solicitantul unui loc de muncă să aibă pregătite (traduse și autentificate) documentele justificative cerute: certificate, atestate și diplome de studii, calificări, experiență profesională dobândită în domeniul candidaturii, precum și recomandări din partea foștilor angajatori.

Cercetați compania la care aplicați, informați-văîn legatură cu nivelul salarizării din sector și din zonă, aflați cât mai multe detalii despre postul vizat, ca să vă lămuriți în privința obligațiilor, responsabilităților și așteptările de la dvs.

Nu întârziați! Îmbrăcați-vă într-o ținută îngrijită, purtați-vă politicos și agreabil! Răspundeți la întrebări cu încredere și calm! Nu folosiți fraze clișeice, ci duceți un dialog adecvat și pozitiv! Demonstrați că sunteți bine informat cu privire la jobul oferit și că aveți dorința de a se ocupa de activitatea prevăzută! Nu vă sfiiți să puneți întrebări suplimentare!

Nu vă grăbiți să puneți întrebări legate de salariu, concedii și alte beneficii! Evitați minciunile, aveți un comportament moderat, nu fiți agresivi! Dați dovadă de o atitudine profesionistă indiferent de poziția pentru care aplicați!

Familiarizați-vă cu textul contractului de muncă pe care vi-l propune angajatorul, apelând, dacă este cazul, la ajutorul unui traducător și/sau avocat de încredere.

Contractul individual de muncă trebuie încheiat în scris. Contractul este semnat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte contractantă.

Elementele necesare din conținutul contractului de muncă:

• Datele de identificare a angajatorului – numele societății, sediul social, Codul de identificare fiscală (CIF) al societății, numele reprezentanților, CNP sau numărul personal de identificare fiscală (pentru străini);
• Datele de identificare a salariatului – numele, domiciliul stabil, CNP, tipul și nivelul studiilor;
• Locul muncii – sediul societății, dacă nu s-a convenit altceva sau dacă nu decurge din felul muncii;
• Locul de muncă – secția, atelierul, departamentul sau alt loc determinat pentru executarea activității;
• Denumirea postului;
• Data de încheiere a contractului și de la care acesta urmează să îşi producă efectele;
• Durata contractului de muncă;
• Durata concediului de odihnă anual și a concediilor anuale suplimentare;
• Termenul de preaviz – trebuie să fie același pentru ambele părți și depinde de tipul contractului;
• Durata zilei sau săptămânii de lucru.

Asigurările sociale

• Asigurările sociale de stat (ASS)

Asigurările sociale de stat (ASS) reprezintă o formă de ocrotire materială organizată a oamenilor muncii în caz de pierdere a veniturilor. Sursa principală a dreptului asigurărilor sociale, care reunește legislația asigurărilor sociale într-un singur act normativ, îl constituie Codul asigurărilor sociale (CAS).

Fondurile asigurărilor sociale de stat:

• o Fondul pentru boli generale și maternitate;
• o Fondul de pensii;
• o Fondul de pensii pentru persoanele conform art. 69;
• o Fondul pentru accidente de muncă și boli profesionale;
• o Fondul pentru șomaj.

• Pensiile private obligatorii (PPO)

Pensiile private obligatorii (PPO) reprezintă pilonul al doilea din sistemul de pensii, acordând dreptul la o a doua pensie suplimentară persoanelor născute după 31.12.1959 și posibilitatea de a beneficia de o pensie anticipată celor care au lucrat în condițiile grupelor a II-a și a III-a de muncă. Acest tip de asigurări sociale este reglementat în Capitolul doi din Codul asigurărilor sociale (CAS). Se realizează prin participarea la fonduri de pensii universale și/sau profesionale.

Asigurările de sănătate

Raporturile privind asigurările obligatorii și voluntare de sănătate sunt reglementate de Legea asigurărilor de sănătate (LAS).

Asigurările de sănătate funcționează pe baza colectării și utilizării de fonduri – persoanele asigurate și asiguratorii participă la sistemul asigurărilor de sănătate prin contribuții de asigurare, în cazul unui eveniment de asigurare asigurații beneficiind de asistență medicală.

Înstituția care asigură funcționarea și administrarea asigurărilor obligatorii de sănătate este Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Aceasta organizează colectarea, gestionarea și distribuirea fondurilor destinate asigurărilor obligatorii de sănătate. Contribuțiile de asigurări obligatorii de sănătate sunt percepute de către Agenția Națională a Veniturilor.

Valoarea contribuției la asigurările de sănătate în anul 2018 este de 8%.

Nivelul minim al venitului lunar asigurat din anul 2018 pentru persoanele care desfășoară activități independente este de 510 de leva, iar nivelul maxim lunar este de 2600 de leva.

Persoanele asigurate pot obține un cod personal de identificare din toate oficiile Agenției Naționale a Veniturilor (ANV), prin care pot verifica valoarea venitului lor asigurat, dacă s-a efectuat plata contribuțiilor de asigurare de către angajatori și suma pe baza căreia au fost calculate acestea. Statutul lor de asigurați în sistemul de sănătate se poate verifica prin servciul electronic oferit de ANV, denumit ”Statut sanitar” (bulg. Здравен статус).

Societățile de asigurare și brokerii de asigurare oferă asigurări care acoperă diferite riscuri asigurate în domeniul afacerilor sau legate de nevoile personale. Din punct de vedere legal, de cea mai mare importanță sunt asigurările obligatorii, care sunt stabilite prin lege sau printr-un acord internațional, ratificat, publicat și intrat în vigoare în Republica Bulgaria.

Toți cei care doresc să obțină informații, pot s-o facă la multitudinea de companii și brokeri de asigurare care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Bulgaria.

Asigurările obligatorii mai importante sunt următoarele:

Asigurarea pentru accidente de muncă

Este o asigurare care face referire la sănătatea, viața și integritatea corporală a angajaților care, îndeplinindu-și îndatoririle de serviciu, sunt expuși unor riscuri ridicate de accidentare.

Asigurarea pentru accidente de muncă este obligatorie pentru salariații întreprinderilor a căror activitate economică se caracterizează printr-o rată a accidentelor egală sau peste nivelul mediu pe țară. Persoanele care fac parte din această categorie sunt desemnate prin ordin scris de către angajator, în urma consultării cu serviciul de medicină a muncii și cu Comitetul pentru condițiile de muncă, în concordanță cu evaluarea riscului.

Activitatea de control specializat se realizează de către Agenția Executivă „Inspectoratul General de Muncă” prin intermediul structurilor sale.

Asigurarea se încheie cu un asigurator, în sarcina angajatorului. Termenul asigurării nu poate fi mai mic de o lună și mai mare de 12 luni.

Asigurarea de răspundere profesională

Asigurarea de răspundere profesională este expres prevăzută în dispozițiile Titlului III. ”Asigurare obligatorie” din Noul Cod al Asigurării. Persoanele care exercită profesia sau activitatea respectivă de risc sunt obligate, conform legii, să încheie un contract de asigurare, dar au libertatea de a alege asiguratorul pe care îl preferă și cele mai bune condiții cu privire la specificul activității. Asigurarea poate fi încheiată și pentru profesii și activități care nu sunt prevăzute în acest sens de lege.

Asigurarea medicală obligatorie pentru cetățeni străini

Reprezintă o asigurare medicală obligatorie pentru cetățenii străini, aflați în R. Bulgaria pentru o perioadă scurtă sau lungă de ședere sau care tranzitează țara, cu condiția că nu dețin o asigurare medicală sau de sănătate valabilă pe teritoriul Republicii Bulgaria.

Cetățenii străini aflați în R. Bulgaria pentru o perioadă scurtă sau lungă de ședere sau tranzitează țara:

• durata șederii pe termen scurt nu trebuie să depășească perioada de 90 de zile;
• perioada lungă de ședere în acest sens este considerată perioada de cel mult 1 an.

Cu acest tip de asigurare sunt preluate toate cheltuielile necesare efectuate de asigurat sau de unitatea medicală pentru tratament și spitalizare în cazul unei indispoziții fizice, îmbolnăviri sau accident neașteptate și neprevăzute, care au avut loc pentru prima dată pe durata contractului de asigurare. Asigurarea medicală obligatorie acoperă și cheltuielile de transport reglementate și justificate, aferente deplasării și internării persoanei asigurate într-o unitate spitalicească.

Asigurarea de răspundere civilă auto (RCA)

Se referă la răspunderea civilă a persoanelor fizice și juridice asigurate pentru prejudicii materiale și nemateriale produse terţilor, prin accidente de autovehicule deținute și/sau utilizate. Persoanele care au obligaţia să încheie contracte RCA sunt proprietarii autovehiculelor înmatriculate pe teritoriul țării, precum și persoanele care conduc un autovehicul din terță țară, la intrarea pe teritoriul Bulgariei, atunci când circulă fără o asigurare valabilă în țară și nu dețin un certificat ”Carte verde” valabil.

Contul bancar permite efectuarea de tranzacții standard, cum sunt:

• depunerile de bani;
• retragerile de numerar;
• operațiunile de încasări și plăți.

Pentru a deschide un cont clientul trebuie să viziteze sucursala unei bănci și să încheie un contract în condiții generale. Nu se impun restricții clienților autohtoni sau străini în ce privește tipul conturilor sau moneda în care se deschid acestea.

Actele pe care trebuie să le prezinte o persoană fizică străină cu reședință în Republica Bulgaria sunt cartea de identitate provizorie a străinului, permisul de ședere ș. a.

Băncile isi rezervă dreptul de a solicita orice alte documente considerate necesare pentru deschiderea unui cont curent.

Banca Națională a Bulgariei (BNB) publică pe pagina sa de internet cursul levei bulgărești față de alte valute străine, în fiecare zi lucrătoare în Bulgariia. Concomitent cu publicarea cursului levei bulgărești față de valutele străine BNB comunică și „cursul de schimb invers” al acelorași valute.

Toate băncile comerciale din țară anunță cursul valutar de vânzare și de cumpărare, alături de cursul de schimb stablit de  BNB, pe paginile respective.

Convertoare valutare:

• Deltastock (în limbile bulgară, engleză și română)
• coinmill.com (în limbile bulgară, engleză și română)
• Unicredit Bulbank AD (în limbile bulgară și engleză)
• Societe Generale Expressbank (în limbile bulgară și engleză)
• tavex.bg (în limba bulgară)
• investor.bg (în limba bulgară)
• calculator.bg (în limba bulgară)

Platforme nebancare de transferuri de bani în străinătate, în condiții individuale descrise pe site-ul respectiv:

• TransferWise
• Moneygram
• Western Union
• Revolut
• Paysera
• Paypal

Servicii de transfer de bani în interiorul și în afara țării, precum și de plata întreținere:

• Easy Pay
• ePay

De cazare într-o locuință a primăriei nu pot beneficia decât familiile în care cel puțin un membru are cetățenie bulgară, cu domiciliul sau reședință permanentă pe teritoriul municipalității unde dorește să obțină o locuință a primăriei. Chiar dacă această condiție ar fi îndeplinită, se mai impun și cerințe suplimentare.

În Bulgaria locuințele pot fi cumpărate sau închiriate în mod liber. Se închiriază locuințe complet mobilate, parțial mobilate sau nemobilate.

Documentele necesare pentru achiziționarea unei locuințe sunt actele de identitate a cumpărătorului și a proprietarului locuinței, precum și titluri de proprietate. Contractul de vânzare-cumpărare se încheie în fața notarului și se efectuează înscrierea imobilului în cartea funciară.

În vederea cumpărării sau încheierii unei locuințe este recomandabil să apelați la serviciile unei agenții imobiliare sau ale unui broker imobiliar care să vă ajute.

Agenții imobiliare:

• Bulgarian Properties (în limbile bulgară, engleză și română)
• Yavlena (în limbile bulgară, engleză)
• Mirela (în limbile bulgară, engleză)
• Olimp U.V. (în limbile bulgară, engleză)
• Address (în limba bulgară)
• Proper Homes – Veliko Târnovo (în limbile bulgară, engleză)
• Alfa Imoti – Veliko Târnovo (în limba bulgară)
• VGS 2010 ЕООD – Veliko Târnovo (în limba bulgară)
• Best Consult – Ruse (în limba bulgară)
• Avalon Ruse - Ruse (în limba bulgară)
• Anina Imoti - Ruse (în limba bulgară)

Portaluri de anunțuri imobiliare:

• imoti.net (în limbile bulgară, engleză)
• realestates.bg (în limbile bulgară, engleză)
• portal.re (în limbile bulgară, engleză, altele)
• imot.bg (în limba bulgară)
• homes.bg (în limba bulgară)

În Bulgaria se aplică două categorii de impozite – impozite directe și impozite indirecte. Cele directe sunt:

• impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
• impozitul corporativ pe profit anual;
• impozite cu reținere la sursă.

Cele indirecte sunt:

• taxa pe valoarea adăugată;
• accizele.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice este de 10%. Cetățenii bulgari sunt supuși impozitului pe veniturile lor din surse din Bulgaria și din străinătate (inclusiv cu referire la societățile cu asociat unic), iar veniturile persoanelor fizice străine sunt impozabile, doar dacă acestea provin din surse din Bulgaria. Fac obiectul impozitării atât veniturile persoanelor fizice din țară, cât și ale celor străine. Persoanele fizice străine au obligația de a plăti impozitul pe veniturile provenite din surse din Republica Bulgaria.

Cota taxei pe valoarea adăugată este de 20%, iar pentru unele servicii hoteliere se aplică o taxă redusă, de 9%. Anumite livrări specificate de lege se impozitează cu cota zero TVA.

Impozitul pe mijlocul de transport se aplică vehiculelor rutiere înmatriculate în circulație în Republica Bulgaria. Plătitorii impozitului sunt proprietarii mijloacelor de transport. Valoarea impozitului depinde de puterea motorului, luându-se în considerație și anul de fabricație, exprimat printr-un coeficient specific.

Impozitul pe proprietatea imobiliarăeste aşezat asupra imobilelor aflate pe teritoriul Bulgariei - clădiri, terenuri şi alte bunuri imobiliare amplasate atât în intravilan, cât și în extravilan. Baza impozabilă pentru terenurile funciare, clădirile rezidențiale și nerezidențiale o constituie evaluarea fiscală a acestor bunuri.

Cardul de sănătate – În timpul unei șederi temporare într-unul dintre statele membre UE, persoanele asigurate medical au dreptul la asistență medicală de urgență și servicii de ambulanță. Pentru a beneficia de acest drept ei trebuie să aibă drepturi de asigurări de sănătate permanente și să dețină un card european de asigurări sociale de sănătate (CEASS) valabil. Cardul se emite de furnizorul național de asigurări sănătate din țara. CEASS este un card individual, eliberat pe numele titularului cardului. Când acesta își schimbă reședința permanentă, mutându-se în altă țară, trebuie să se înregistreze prin formularul S1, și să nu folosească CEASS pentru a primi asistență medicală în cea de-a doua țară.

Contribuțiile la asigurarile sociale de sănătate sunt obligatorii pentru persoanele care lucrează în baza unui raport juridic de muncă sau desfășoară activități independente, și se rețin lunar din salariu. Plata contribuției salariaților aflați într-un raport juridic de muncă se efectuează direct de către angajator, iar lucrătorii independenți își plătesc singuri contribuțiile.

Asistența medicală primară (cu excepția asisitenței medicale de urgență) se realizează de către persoane fizice sau juridice particulare care semnează contracte-cadru cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Toate persoanele asigurate medical aleg un medic de familie. În cazuri care necesită consultații de specialitate sau care depăşesc competenţa medicului de familie, acesta emite pacientului un bilet de trimitere la un medic specialist care colaborează cu CNAS.

În Bulgaria funcționează numeroase clinici și cabinete specializate particulare. Pacienții care le vizitează pentru consultații și/sau tratament o fac contra cost, indiferent dacă dețin asigurări de sănătate.

Bulgaria are un sistem dezvoltat de transport care cuprinde toate modalitățile de transport. Cel mai mare aeroport se află în capitala Sofia. Orașele Varna, Burgas și Plovdiv dispun, de asemenea, de aeroporturi. Deplasarea în cadrul localităților se poate efectua cu autoturismul, cu taxiul, cu maxi-taxiul sau cu transportul în comun. Călătoria cu transportul în comun a persoanelor de peste 7 ani se face cu bilete, abonamente sau alte documente de transport. Biletele pentru o singură călătorie se pot achiziționa și de la conducătorul mijlocului de transport. O altă soluție este opțiunea pentru abonamente cu valabilitate de o zi, o lună sau altă perioadă mai lungă.

Deplasarea dintr-o localitate în alta se poate efectua cu autoturismul, cu autobuzul/autocarul sau cu trenul. Orașele mai mari oferă și servicii de închirieri auto.

Mersul trenurilor în Bulgaria oficial

Informații referitoare la cursele și liniile interurbane de autocar și autobuz

Ambasada României în Republica Bulgaria:

b-dul „Mihai Eminescu” nr. 4, Sofia

00359 2 971 28 58

00359 2 973 30 81

00359 879 440 758 – telefon de urgență

http://sofia.mae.ro

sofia@mae.ro

Secția Consulară:

str. “Shipchenski prohod” nr. 1, Sofia

00359 2 973 35 10

00359 2 971 36 19

sofia.consul@mae.ro

În calitate de cetățean european dintr-o țară membră UE, lucrătorul din România și familia sa beneficiază de aceleași drepturi ca și angajații din Bulgaria (fiind țara gazdă). Membrii familiei pot să studieze sau să lucreze în Bulgaria. Sunt considerați membri de familie: soțul sau soția și copiii/ nepoții.

• Membrii de familie din țările UE

Membrii de familie nu au nevoie de permis de muncă, dacă sunt cetățeni UE. Ei au dreptul la tratament egal, inclusiv accesul la toate beneficiile sociale și fiscale. Pot rezida pe teritoriul țării în calitate de angajați, solicitanți de lucru, pensionari, elevi sau studenți, în aceleași condiții ca și lucrătorul.

Copiii cetățenilor UE care lucrează în alt stat din Uniunea Europeană au dreptul la educație în Bulgaria, orice ar fi naționalitatea lor, în aceleași condiții ca și cetățenii Bulgariei, având același acces la burse de studii.

• Membrii de familie din țările din afara UE

Părinții care dețin cetățenia UE vor fi tratați la fel ca și soțul/soția și copiii cetățeni ai UE. Părinții care nu dețin cetățenia UE vor fi tratați la fel ca și soțul/soția și copiii care nu sunt cetățeni ai UE.

Când un lucrător își va începe activitatea în Bulgaria, fiind însoțit de familie, iar copiii săi studiază, ar fi bine ca înainte de plecare să se informeze cu privire la sistemul de învățământ din țară și la documentele solicitate. Este de recomandat să-și procure în prealabil, de la instituțiile din România, actele necesare înscrierii copiilor la o unitate de învățământ din Bulgaria.

În fiecare oraș bulgăresc există școli de stat, primare, gimnazilale și liceale, și grădinițe cu program prelungit. Învățământul școlar este gratuit pentru elevii cu vârsta obligatorie de școlarizare. Manualele până la clasa a 7-a sunt, de asemenea, gratuite. În orașele mai mari există posibilități de înscriere și la școli particulare.

Învățământul școlar din Bulgaria este gratuit pentru elevii cu vârsta obligatorie de școlarizare, care sunt copiii cetățenilor UE, ai statelor părți la Acordul privind SEE și ai Elveției, veniți pe teritoriul Bulgariei pentru a-și exercita activitatea profesională.

Elevilor cu vârsta obligatorie de școlarizare, ai căror părinți sunt cetățeni ai țărilor membre UE și desfășoară activitate profesională pe teritoriul Republicii Bulgaria, li se asigură cursuri de limba și cultura maternă, în colaborare cu țara de origine, în termenii și condițiile stabilite prin standardul educațional de stat referitor la organizarea activităților în cadrul învățământului preuniversitar.

Instituțiile de învățământ superior sunt de stat sau particulare. Studiile superioare urmează după absolvirea studiilor medii. Admiterea de studenți la universități se face pe baza unui examen. Concursul de admitere la unele facultăți se poate realiza și pe baza notelor de bacalaureat.

Mai multe informații.

În Bulgaria accesul la serviciile de telecomunicații este de bună calitate și la un preț rezonabil, inclusiv la o linie telefonică și la internet. La nivel național, organul de reglementare care implementează politica sectorială a statului în domeniul comunicațiilor electronice și serviciilor poștale din Bulgaria este Autoritatea pentru Reglementare în Comunicații (ARC).

Fiecare cetățean major (bulgar sau al unei țări membre UE, rezident în Bulgaria), în calitate de utilizator, poate încheia un abonament pentru servicii de telecomunicații, furnizorul serviciului fiind obligat să:

• pună la dispoziția clientului un contract în scris care conține informații despre tarife și taxe;
• indice nivelul minim al calității serviciului;
• ofere informații detaliate privitoare la durata contractului și condițiile de reînnoire a acestuia.

Contractul individual, în condiții universale de prestare a serviciilor de comunicații electronice, întră în vigoare în termen de 7 zile după încheiere, cu excepția cazului în care abonatul nu și-a exprimat acordul scris în privința intrării imediate în vigoare a contractului.

În utilizarea telefoanelor mobile în roaming se aplică mecanismul introdus în UE, numit roaming ca acasă, care permite abonatului să utilizeze telefonia mobilă în afara țării la tarifele naționale fără a fi necesar să plătească suprataxă. Această regulă este valabilă pentru apeluri (la numere mobile sau fixe), trimiterea de mesaje scrise (SMS) și transferul de date în străinătate (țara de ședere).

Furnizorii naționali de rețele mobile, rețele mobile terestre digitale, internet și televiziune sunt:

• Compania Bulgară de Telecomunicații EAD (Vivacom)
• А1 Bulgaria ЕАD (A1)
• Telenor Bulgaria ЕАD (Telenor)
• Bulsatcom ЕАD (Bulsatcom)

Fiecare cetățean major (bulgar sau al unei țări membre UE, rezident în Bulgaria) are dreptul de acces și difuzare de conținut online sau servicii online, dacă dorește. Furnizorul de internet nu poate să blocheze, să amâne sau să discrimineze orice servicii, aplicații sau conținut online, cu excepția următoarelor trei cazuri:

• pentru a respecta prevederile legale, aplicând o hotărâre judecătorească privind blocarea de conținut ilegal;
• pentru a menține integritatea și securitatea rețelei, de ex. pentru combaterea virușilor informatici sau a softurilor malițioase;
• pentru a face față congestionării temporare sau excepționale a rețelei.

Aceasta se numește neutralitatea rețelei.

Angajatorii din România care oferă locuri de muncă pentru cetățeni bulgari pot comunica ofertele de posturi vacante (PV) prin intermediul:

• Portalului mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES)
• Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM)
• Bursa electronică de locuri de muncă, organizată de ANOFM (e-Bursa muncii)
• Agenți de plasare a forței de muncă
• Agenții de recrutare personal din Bulgaria
• https://jobmobility.info/ro/

Angajatorii care doresc să angajeze persoane din străinătate pot primi un sprijin adecvat din partea Portalului mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă EURES.

Serviciile pentru angajatori sunt gratuite și sunt legate de comunicarea posturilor vacante (PV) în scopul căutării și selectării de personal:

• informarea și consultarea cu privire la piața muncii din țările membre UE;
• informarea privind condițiile specifice de recrutare și angajare din țările membre, procedurile administrative și aspectele juridice;
• publicarea ofertelor de posturi vacante pe portalul EURES și pe site-ul bulgar EURES;
• consultarea în vederea conceperii ofertelor de posturi vacante destinate publicării;
• selectarea candidaților eligibili pentru pozițiile anunțate;
• altele.

Procedura de intermediere pentru angajatori

• Angajatorul contactează un consilier EURES din România la care depune oferta de posturile vacante de publicat.
• Un consilier EURES din România va procesa oferta și o va trimite unui consilier omolog EURES din Bulgaria.
• Când aceasta va fi primită la ANOFM în Bulgaria, aceasta va fi analizată de un consilier EURES, care verifică dacă cerințele menționate în ofertă corespund legislației din România, în privința condițiilor de muncă și salarizare.
• Ulterior, oferta se va adresa ANOFM – AC spre aprobare.
• În urma aprobării se va traduce în limba bulgară și se va trimite la Direcția „Biroul Muncii” (DBM) pentru a fi difuzată în țară și afișată pe panourile informaționale din birourile de muncă. În cazul respingerii ofertei, angajatorului i se adresează o scrisoare de refuz.
• Dacă există doritori să lucreze în România, dosarele lor se revizuiesc de către un asistent de la DBM, care le trimite prin e-mail la ANOFM - AC. De la ANOFM – AC acestea se trimit prin e-mail angajatorului sau consilierului EURES din România.
• În cazul în care angajatorul a angajat candidatul, trebuie să înștiințeze acest fapt în Bulgaria.
• Dacă angajatorul, în momentul în care a depus oferta, a cerut ca selecția să fie realizată în Bulgaria, ANOFM - AC va desemna DBM respectivă care să asigure locul unde se va susține interviul de angajare. Aceeași DBM va organiza prezența candidatului la angajare și va acorda ajutor în găsirea unui interpret. În cazul completării unui test/chestionar de specialitate, costurile vor fi suportate de angajator.
• Dacă angajatorul dorește ca interviul de angajare să aibă loc în România, cheltuielile de transport și cazare vor fi suportate de el. Candidatul va fi informat de către ANOFM - AC despre data și locul desfășurării interviului. Se va pregăti și o scrisoare către angajator cu numele candidatului la angajare.
• Angajatorul trebuie să înștiințeze ANOFM - AC rezultatul interviului, și Agenția, la rândul său, să retrimită informația la DBM.

Consilierii EURES sunt experți special instruiți de Comisia Europeană, a căror sarcina este de a informa, consulta și de a fi intermediari între angajatori și solicitanții de loc de muncă. Datele de contact și adresele consilierilor EURES pot fi consultate pe pagina EURES "Discutați cu un consilier EURES”.

Pentru a beneficia de serviciile EURES, angajatorii trebuie să fie înregistrați în sistem.

Modul în care este prezentată compania este o premisă pentru interesul față de aceasta din partea solicitanților de loc de muncă și pentru selectarea de mai mulți candidați eligibili. Înainte să-și depună dosarele pentru a ocupa un post vacant sau înaintea interviului de angajare, candidații consultă site-ul companiei, ca să se familiarizeze cu domeniul său de activitate și structura acesteia. Este de recomandat ca informațiile postate pe site-ul firmei să fie bine structurate, prezentând la înălțime strategia și cultura companiei, echipa, proiectele derulate și planificate.

Ar fi foarte bine dacă pe site-ul web al companiei ar fi postat și un mic text de prezentare a firmei redactat în limba bulgară.

Bursa electronică de locuri de muncă, organizată de ANOFM (e-Bursa muncii)

ANOFM asigură accesul liber la informațiile cu privire la posturile vacante (PV) și la solicitanții de locuri de muncă (SLM) prin Bursa electronică de locuri de muncă, numită e-Bursa muncii, administrată în cadrul site-ului său web.

Cel mai des, la е-bursa muncii organizată de ANOFM apelează angajatorii de la întreprinderi mai mici și preponderent pentru comunicarea de PV care se referă la poziții cu un nivel scăzut de calificare, cu o salarizare redusă, pentru care este greu de găsit candidați. Bursa promovează și oferte de locuri de muncă temporare, anunțate de angajatorii care derulează proiecte sau măsuri inițiate de ANOFM.

Agenții de plasare a forței de muncă

Reprezintă organizații particulare care prestează servicii de intermediere în vederea angajărilor în Bulgaria și în străinătate, precum și pentru încheierea de contracte de muncă temporară. Aceștia sunt obligați să se înregistreze la ANOFM, oferind datele referitoare la ofertele de PV anunțate la ei. În cazul în care agentul dispune de un site propriu care conține registrul locurilor de muncă disponibile, el va acorda dreptul de crearea pe pagina ANOFM a unui link spre acesta, Dacă agentul nu dispune de un site propriu, își va comunica ofertele pe platforma electronică „Agenți privați de plasare a forței de muncă” a ANOFM.

Agențiile de recrutare sunt societăți specializate în domeniul resurselor umane, obiectivul lor principal fiind intermedierea între angajatori și solicitanții de loc de muncă. Activitatea acestora este reglementată conform prevederilor Legii privind activitatea de intermediere și poate fi desfășurată numai după ce au obținut certificatul de înregistrare și autorizația de funcționare.  Există două feluri de autorizații: 1. autorizație de funcționare în Bulgaria, 2. autorizație de funcționare în străinătate.

• Documentele să fie bine redactate;
• CV-ul să urmeze modelul standard, să fie bine structurat și să includă: descrierea experienței profesionale, cunoștințele și competențele cheie, nivelul de studii, locurile de muncă precedente;
• Îndeplinirea criteriilor obligatorii corespunzătoare profilului postului de angajare.
• Scrisoarea de intenție/motivație – motivele pentru care candidatul ar fi cel mai potrivit poziției, modul în care poate contribui la dezvoltarea companiei și la dezvoltarea sa profesională, dacă ar ocupa postul respectiv.
• Diplomele și certificatele care atestă nivelul studiilor, stagiile parcurse, cursurile de calificare absolvite.

Intervievatorul trebuie:

• să cunoască bine profilul poziției pentru care se face selecția. Ar fi bine să fie clarificate precis obligațiile celui care va ocupa postul, în cadrul unor discuții prealabile cu șeful departamentului respectiv.
• să pregătească o scurtă prezentare a companiei, punând accentul pe valorile încurajate de aceasta, să abordeze planurile de dezvoltare pe termen lung, să evidențieze prioritățile departamentului în care se află postul, relațiile postului cu celelalte funcții, oportunitățile de dezvoltare profesională în cadrul unității.
• să fie competent să ofere informații complete referitoare la poziția de angajare;
• să fi analizat dosarul candidatului, să conceapă și să formuleze întrebări relevante, pe care să le pună pe parcursul interviului;
• să evite teme precum sexismul, rasismul, discriminarea de vârstă, handicap, religie, caracteristicile personalității;
• să explice candidatului când va afla rezultatul interviului și dacă va fi anunțat special, indiferent de faptul dacă a fost aprobat sau nu.

În cazul în care candidatul nu a fost aprobat, este de dorit ca el să fie anunțat prin telefon sau prin e-mail că a fost selectat un alt candidat.

În cazul în care un angajator din România caută să angajeze bulgari prin intermediul unui agent de plasare a forței de muncă sau al unei agenții de recrutare personal, este bine să încheie cu acestea un acord privind nivelul serviciilor, în care să fie prevăzute responsabilitățile și obligațiile fiecăreia dintre părți..

Societățile din Bulgaria care au ca obiect de activitate intermedierea în domeniul ocupării forței de muncă își desfășoară activitatea în baza înregistrării la ANOFM și a certificatului obținut. Certificatul se eliberează pe termen de 5 ani și se înscrie într-un registru. În acesta sunt specificate serviciile de intermediere care vor fi furnizate de agenție separat sau în ansamblu.

Pentru a desfășura activitatea de intermediere ocupațională, agenția va încheia un contract de intermediere cu angajatorul, având dreptul de a publica ofertele de angajare numai la cererea angajatorului. Fiecare contract de intermediere cu un angajator străin va fi înregistrat la ANOFM.

Lista agențiilor de intermediere din Bulgaria

Angajatorul trebuie să acorde sprijin noului angajat la pregătirea documentelor necesare angajării în România, inclusiv:

• permisul de muncă sau să-i acorde ajutor în vederea obținerii acestuia:
  • o Toți cetățenii UE pot intra și pot sta în România într-o perioadă de până la 3 luni, deținând un act de identitate valabil;
  • o Cetățenii UE care au intrat în România în scopul căutării unui loc de muncă, pot rămâne în țară, în mod excepțional până la 6 luni, prezentând un act de identitate valabil;
  • o cetățenii UE care doresc să stea pe teritoriul României mai mul de 3 luni, trebuie să obțină un certificat de înregistrare, emis de fomațiunea teritorială a Inspectoratului General de Imigrări.
• certificat medical privind aptitudinea în muncă – se eliberează de către un medic de medicină a muncii, înainte de începerea activității.
• înștiințarea Agenţiei Naţionale pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială – se realizează de angajator.

Contractul de muncă se face în scris și se încheie în limba română. Poate fi pe durată nedeterminată sau determinată (până la 36 de luni); poate fi prevăzut cu o perioadă de probă de cel mult 90 de zile (pentru funcții de condicere – de cel mult 120 de zile); cu normă întreagă sau cu timp parțial. Timpul de muncă săptămânal nu poate depăși 48 de ore, inclusiv orele de muncă suplimentară. Sunt două zile de repaus pe săptămână. Salariatul are dreptul la un concediu de odihnă anual de cel puțin 20 de zile lucrătoare. Salariul lunar minim garantat începând de la 1 ianuarie 2018 este de 1900 RON (408 EUR).

Angajatorul trebuie să ofere noului angajat informații privind locul unde se află sediul companiei și modul în care se poate ajunge la ea. Trebuie să se țină la curent cu formalitățile de cazare, a lui și a familiei. Dacă noul angajat nu are cunoștințe suficiente de limba română, este bine să-i fie oferit un curs suplimentar de limba română.

În ceea ce privește activitățile legate de îndeplinirea sarcinilor postului pe care îl va ocupa noul angajat, ar fi bine ca angajatorul să desemneze un îndrumător (mentor) pentru el, care să-l ajute și să-i facă cunoscute regulile stabilite în cadrul firmei. Angajatorul trebuie să familiarizeze pe noul angajat cu condițiile de securitate și sănătate în muncă specifice, să-i dea explicații suplimentare și să verifice pregătirea sa de a acționa în situații de urgență. În cazul în care noul angajat nu cunoaște cerințele tehnice sau utilajele și echipamentele de lucru, angajatorul trebuie sa-i ofere un instructaj introductiv sau suplimentar.